Copilăria care se termină prea devreme Despre presiunea de a crește repede

Parcă se simte o grabă discretă în jurul copilăriei contemporane: copiii sunt încurajați (direct sau indirect) să devină independenți, să acumuleze abilități, să aibă preocupări tot mai sofisticate și să țină pasul cu o lume care le pune la dispoziție foarte devreme informații, modele și comportamente care altădată apăreau mult mai târziu.

Uneori, această grabă este ușor de observat. Alteori se ascunde în lucruri aparent inofensive: întrebarea „Știe deja să...?”, comparația cu un copil de aceeași vârstă, activitățile alese pentru avantajul pe care l-ar putea oferi peste câțiva ani sau satisfacția cu care spunem despre un copil că este „foarte matur pentru vârsta lui”.

A crește este, desigur, sensul firesc al copilăriei. Întrebarea interesantă este cât spațiu mai rămâne pentru fiecare etapă atunci când lumea din jur pare permanent pregătită pentru următoarea.

Copiii intră mai devreme în lumea celor mari

În sociologie și marketing este discutat fenomenul de age compression – tendința prin care interese, produse, comportamente și preocupări asociate în trecut unor vârste mai mari ajung la copii din ce în ce mai devreme.

Mediul digital accelerează vizibil acest process, fiindcă acum un copil nu mai descoperă lumea doar prin familie, școală și grupul apropiat de prieteni. Poate vedea într-o singură după-amiază limbajul, estetica, produsele și preocupările adolescenților sau adulților din mai multe medii social-culturale, fără ca acestea să fi fost create pentru etapa lui de dezvoltare.

Rezultatul se vede uneori în preferințe aparent surprinzătoare: copii foarte mici interesați de produse cosmetice destinate adulților, de tendințe vestimentare, de branduri sau de comportamente descoperite prin intermediul creatorilor de conținut.

Asta nu înseamnă că orice interes „mai matur” este problematic. Copiii au imitat dintotdeauna adulții și copiii mai mari, aceasta fiind una din căile căile prin care învață. Diferența actuală ține mai ales de volumul și viteza expunerii. Modelele disponibile unui copil sunt aproape nelimitate și îl pot ajunge înainte ca el să aibă instrumentele necesare pentru a le înțelege.

Și parentingul poate participa la această grabă

Uneori presiunea începe chiar din dorința foarte firească a părinților de a le oferi copiilor un început cât mai bun.

Astfel, copilăria poate deveni ușor o succesiune de praguri: când vorbește, când citește, când merge singur, când începe o limbă străină, când practică un sport, când devine suficient de responsabil pentru următorul lucru.

În spatele acestei preocupări se află adesea ideea că anii copilăriei reprezintă o fereastră pe care trebuie să o folosim cât mai eficient. Știm mai multe despre dezvoltarea creierului decât generațiile anterioare și avem acces la nenumărate oportunități educaționale. Informația poate fi extraordinar de utilă, însă poate crea și senzația că fiecare etapă trebuie valorificată la maximum.

Un copil de cinci ani ajunge astfel să aibă uneori un program care seamănă surprinzător de mult cu agenda unui adult.

„Este foarte matur pentru vârsta lui”

Este unul dintre acele complimente care sună întotdeauna bine.

Uneori chiar descrie o calitate frumoasă: un copil empatic, responsabil sau capabil să înțeleagă situații complexe. Alteori, merită să ne întrebăm ce numim, de fapt, maturitate.

Un copil liniștit, care nu întrerupe adulții, se adaptează repede și își exprimă puține nevoi poate fi perceput drept matur. Un copil energic, curios, zgomotos și impulsiv poate părea „mai mic” decât vârsta lui. În realitate, multe dintre aceste diferențe țin de temperament și de dezvoltarea firească a autocontrolului.

Cortexul prefrontal și funcțiile executive implicate în planificare, controlul impulsurilor și luarea deciziilor continuă să se dezvolte mult după încheierea copilăriei, astfel încât adevărata maturitate emoțională vine mult mai târziu în viață.

Așteptările noastre pot avansa, așadar, mai repede decât capacitățile copilului.

Copilăria are nevoie și de lucruri care nu duc nicăieri

Poate cea mai subtilă formă de presiune apare atunci când fiecare activitate trebuie să aibă o justificare:

·         Construim pentru dezvoltarea motricității fine.

·         Citim pentru vocabular.

·         Alegem jocuri pentru logică.

·         Mergem la sport pentru disciplină.

Căutăm experiențe care stimulează creativitatea, autonomia sau inteligența, și chiar dacă toate aceste beneficii există și sunt valoroase, copilul are nevoie și să facă lucruri pentru simplul motiv că îi plac.

Să deseneze ce își dorește, să alerge spontan fără să fie neapărat pasionat de vreun sport, să se joace singur după reguli inventate care nu au nicio noimă și să facă ce îi aduce plăcere fără să trebuiască neapărat să dezvolte o competență măsurabilă.

Mai pe scurt… să piardă vremea.

Jocul liber este asociat în literatura de specialitate cu dezvoltarea autonomiei, a flexibilității și a capacității de rezolvare a problemelor. Poate că tocmai lipsa unui rezultat prestabilit îl face atât de valoros: copilul decide ce merită făcut, cât durează și încotro merge experiența.

Respectarea ritmului și preferințelor copilului înseamnă să observăm dacă oportunitățile îi servesc lui sau anxietății noastre legate de viitor.

Putem să ne întrebăm din când în când: Are nevoie de această experiență acum? Îi place? Este pregătit pentru ea? Mai există suficient timp în viața lui în care nimeni nu a decis dinainte ce ar trebui să obțină din acel timp?

Sunt întrebări mai utile decât comparația cu următorul copil care „deja știe”.

Nimeni nu trebuie să ”termine primul” copilăria!

Poate că acesta este unul dintre paradoxurile parentingului modern: investim enorm în copilărie tocmai pentru că știm cât de importantă este, iar uneori această investiție ne face să o grăbim.

Viitorul va veni oricum, și vor exista responsabilități, obiective, performanță, termene, comparații și suficient timp pentru a învăța cum funcționează lumea adulților. Însă copilăria are un privilegiu pe care puține alte perioade ale vieții îl oferă: dreptul de a crește fără să fi ajuns încă undeva.

Iar poate că una dintre cele mai frumoase forme de încredere pe care le putem avea în copiii noștri este să nu îi pregătim în fiecare clipă pentru următoarea versiune a lor. Să fim curioși și despre cea care există acum.

Ne dorim ca blogul nostru să fie util, dar este important de reținut că articolele sunt doar puncte de plecare pentru discuții și conțin doar informații cu caracter general. Ele nu substituie recomandările specializate, și mereu încurajăm părinții să contacteze un specialist dacă sunt îngrijorați.

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!