Familia extinsă: resursă sau sursă de conflict?

Se spune adesea că un copil are nevoie de un sat întreg ca să crească. Ideea vine dintr-un proverb african și transmite un adevăr simplu: dezvoltarea unui copil nu depinde doar de părinți, ci și de comunitatea din jurul lui.

În trecut, acest „sat” exista aproape de la sine, fiindcă bunicii locuiau în aceeași curte sau pe aceeași stradă, mătușile și unchii făceau parte din viața de zi cu zi, iar vecinii știau numele tuturor copiilor din cartier. Responsabilitatea era împărțită firesc, iar copilul creștea înconjurat de mai mulți adulți în care putea avea încredere.

Astăzi, multe familii trăiesc într-o realitate diferită, iar părinții sunt adesea singurii responsabili pentru aproape tot ce înseamnă creșterea copilului. Atunci când familia extinsă este prezentă, ea poate deveni una dintre cele mai valoroase resurse, dar în același timp, poate fi și una dintre cele mai frecvente surse de tensiune.

Nu pentru că oamenii își doresc lucruri diferite pentru copil, ci pentru că fiecare generație vine cu propriile convingeri despre ce înseamnă să fii un părinte bun.

Ajutorul înseamnă mai mult decât … doar ajutor

Bunicii oferă ceva ce niciun curs de parenting și nicio aplicație nu pot înlocui: timp! Timp să asculte, să spună povești, să repete același joc de zece ori fără să se uite la ceas, să stea în parc zece minute în fața fiecărei pietricele.

Pentru mulți copii, relația cu bunicii devine primul contact cu o altă formă de iubire decât cea oferită de părinți, fiind mai puțin grăbită, mai puțin organizată și, uneori, mai relaxată.

Studiile arată că relațiile apropiate cu bunicii pot avea efecte pozitive asupra dezvoltării emoționale a copiilor, iar implicarea constantă a bunicilor este asociată cu un nivel mai ridicat de bunăstare emoțională și cu relații familiale mai stabile, atunci când există cooperare între generații.

Prezența unui adult suplimentar în care copilul are încredere îi poate oferi un sentiment de continuitate și siguranță, mai ales în perioade dificile.

Când apar diferențele

Conflictele nu pornesc, de regulă, din lipsă de iubire, ci apar atunci când două generații privesc aceeași situație prin experiențe complet diferite.

Părinții de astăzi citesc despre atașament, dezvoltare neurologică, autoreglare emoțională și limite sănătoase. Bunicii au crescut copii într-o perioadă în care accentul era pus pe disciplină, ascultare și rezistență.

Ambele generații vor, în esență, același lucru: binele copilului, doar că imaginea acestui „bine” nu mai arată la fel.

De aici apar replicile pe care aproape orice părinte le-a auzit măcar o dată:

·         „Lasă-l să plângă puțin.”

·         „Noi v-am crescut altfel și ați ajuns bine.”

·         „Îl răsfeți prea mult.”

La fel de des apar și frustrările din sens invers, atunci când bunicii simt că experiența lor este ignorată sau că orice gest este analizat și corectat. În multe familii, adevăratul conflict este alimentat de diferențele dintre două epoci.

Copiii au nevoie de ”diversificare” și la adulți

Există tendința de a crede că toți adulții din jurul copilului trebuie să facă lucrurile exact la fel. În realitate, copiii pot beneficia din contactul cu stiluri diferite de relaționare, atât timp cât valorile fundamentale rămân comune: siguranța, respectul și afecțiunea.

Un bunic poate spune povești ore întregi, un părinte poate prefera jocurile active, unchiul poate construi lego, iar mătușa poate găti împreună cu copilul. Diversitatea experiențelor nu creează confuzie ci, din contră, îl ajută pe copil să înțeleagă că relațiile nu sunt trase la indigo și că oamenii își exprimă grija și afecțiunea în moduri diferite.

Limitele sunt importante și între adulți

Diversitatea poate fi un mare atu, însă asta nu înseamnă că orice diferență trebuie acceptată cu ochii închiși, în orice circumstanțe.

Există decizii care aparțin părinților și care merită respectate, fie că vorbim despre siguranță, alimentație, sănătate sau reguli importante pentru familie. La fel de important este însă și modul în care aceste limite sunt comunicate. Fiecare familie stabilește care sunt lucrurile la care nu se pot face compromisuri și cele care sunt doar sugestii orientative.

Atunci când discuțiile despre copil se transformă într-o competiție între generații, toată lumea pierde: bunicii se simt respinși, părinții se simt neînțeleși, iar copilul ajunge în mijlocul unui conflict care nu îi aparține, nu este responsabilitatea lui și pe care nu îl poate influența.

De cele mai multe ori, relațiile funcționează mai bine atunci când există mai puține încercări de a demonstra cine are dreptate și mai multă curiozitate față de perspectiva celuilalt.

Poate că totuși nu este nevoie de un sat perfect

Proverbul spune că este nevoie de un sat pentru a crește un copil. Poate că adevărata provocare a zilelor noastre este să reconstruim măcar o parte din acel sat. Contează mai puțin dacă toată lumea gândește la fel, mai important este ca adulții să colaboreze, chiar și atunci când nu sunt de acord în toate privințele.

Copiii nu își amintesc cine a câștigat o discuție despre ora de culcare sau despre câte dulciuri aveau voie să mănânce, dar își amintesc, în schimb, cum se simțeau atunci când erau înconjurați de oameni care se respectau și care îi făceau să simtă că aparțin unei familii.

Poate că acesta este cel mai valoros lucru pe care îl poate oferi o familie extinsă: sentimentul că, indiferent câți adulți sunt în jurul tău și cât de diferiți sunt între ei, există un loc în care vei fi primit întotdeauna cu brațele deschise și în care te vei simți mereu bine.

Ne dorim ca blogul nostru să fie util, dar este important de reținut că articolele sunt doar puncte de plecare pentru discuții și conțin doar informații cu caracter general. Ele nu substituie recomandările specializate, și mereu încurajăm părinții să contacteze un specialist dacă sunt îngrijorați.

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!