Cât de mult din personalitatea copilului putem modela, de fapt?

În aceeași familie pot crește doi copii care par să aparțină unor lumi complet diferite: unul intră într-o cameră plină de necunoscuți și, în câteva minute, se comportă de parcă i-ar cunoaște dintotdeauna, iar celălalt preferă să observe de la distanță, să înțeleagă atmosfera și să se apropie abia când se simte pregătit. Unul uită repede supărările, celălalt le poartă cu el ore întregi. Aceiași părinți, aceeași casă, reguli asemănătoare. Și totuși, două personalități distincte.

Cât din ceea ce suntem există deja în noi atunci când venim pe lume? Și cât poate fi modelat prin educație, experiențe și relațiile pe care le construim?

Este una dintre cele mai fascinante întrebări ale psihologiei dezvoltării, dar și una care pune sub semnul întrebării o convingere foarte răspândită în parentingul contemporan: aceea că, prin suficientă atenție și prin alegerile potrivite, putem influența aproape orice trăsătură a viitorului adult.

Personalitatea începe să se contureze înaintea primelor cuvinte

Cu mult înainte să poată vorbi despre ceea ce simt, copiii ne arată deja că percep lumea diferit.

Unii bebeluși sunt fascinați de orice stimul nou, în timp ce alții se agită la cea mai mică schimbare. Unii se liniștesc relativ ușor, alții reacționează intens și au nevoie de mai mult sprijin pentru a-și regla emoțiile.

Aceste diferențe timpurii formează ceea ce psihologii numesc temperament: ansamblul predispozițiilor care influențează felul în care reacționăm la mediu, la noutate și la propriile emoții. Temperamentul are o componentă genetică importantă, iar cercetările asupra gemenilor arată că ereditatea contribuie semnificativ la diferențele individuale de personalitate. Totuși, genele nu oferă un scenariu complet al vieții, ci doar influențează predispoziții care se exprimă și evoluează în interacțiune cu mediul.

Un copil precaut poate deveni un adult încrezător, iar unul foarte sociabil poate descoperi, în timp, plăcerea singurătății. Există continuitate între temperamentul timpuriu și personalitatea ulterioară, dar există și un spațiu considerabil pentru schimbare.

Când încercăm să corectăm ceea ce ar trebui mai întâi să înțelegem

„E prea timid.” „E prea sensibil.” „E prea încăpățânat.”

Observăm o trăsătură care îi îngreunează copilului anumite experiențe și, aproape instinctiv, încercăm să o schimbăm.

Dar multe caracteristici au mai multe fețe:

·         Prudența poate veni la pachet cu atenția la detalii.

·         Sensibilitatea poate favoriza empatia, chiar dacă uneori face emoțiile mai greu de gestionat.

·         Un copil care pune sub semnul întrebării regulile poate avea nevoie să învețe cooperarea, păstrându-și în același timp curiozitatea și spiritul critic.

Psihologia dezvoltării folosește conceptul de goodness of fit pentru a descrie potrivirea dintre temperamentul copilului și așteptările mediului.

Să ne imaginăm un copil care are nevoie de timp pentru a se acomoda cu oamenii noi. Dacă este grăbit, comparat și prezentat constant drept „timidul familiei”, fiecare interacțiune poate deveni o mică demonstrație a propriei insuficiențe. Dacă primește timp să observe, încurajări graduale și ocazii de a participa în ritmul său, poate ajunge să se simtă confortabil în situații care inițial îl intimidau.

Diferența se află în experiențele pe care le construim în jurul temperamentului său.

Cât de mult contează, atunci, parentingul?

Enorm. Doar că influența parentală este mai complexă decât ideea că anumite metode produc anumite tipuri de oameni.

Părinții pot cultiva autonomia, pot încuraja curiozitatea, pot oferi modele de gestionare a conflictelor și pot crea un mediu în care copilul se simte suficient de sigur pentru a încerca lucruri dificile. Relațiile apropiate și experiențele repetate contribuie la felul în care acesta învață să își regleze emoțiile, să aibă încredere în ceilalți și să se raporteze la sine.

Dar există și limite ale influenței noastre. Personalitatea este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, biologici, sociali și individuali, iar ponderea lor diferă de la o trăsătură la alta. Mai mult, dezvoltarea continuă mult după copilărie. Studiile longitudinale arată că trăsăturile de personalitate prezintă o anumită stabilitate, dar se pot modifica și în adolescență sau la maturitate, sub influența experiențelor și a rolurilor pe care oamenii și le asumă.

Așadar, copilul pe care îl cunoaștem la cinci ani ne oferă indicii despre adultul care ar putea deveni, însă povestea lui este încă departe de a fi scrisă.

Poate că nu trebuie să creștem toți copiii în aceeași direcție

Există un portret aproape ideal al copilului pe care societatea îl admiră: sociabil, independent, curios, disciplinat, empatic, perseverent și suficient de curajos pentru a accepta orice provocare.

Numai că oamenii reali sunt alcătuiți din combinații mult mai interesante de calități, vulnerabilități și contradicții. Poate că una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă pentru un părinte este să renunțe, din când în când, la imaginea copilului pe care și-ar dori să îl formeze și să îl privească atent pe cel din fața lui.

Ce îl entuziasmează? Ce îl copleșește? În ce situații înflorește? Ce îi vine firesc și unde are nevoie de sprijin? Răspunsurile pot spune mai multe despre educația de care are nevoie decât orice listă universală de trăsături dezirabile. Influența noastră poate fi profundă fără să fie absolută. Putem deschide drumuri, putem oferi instrumente și putem crea condiții în care anumite calități să se dezvolte. Iar una dintre cele mai frumoase surprize ale vieții de părinte rămâne descoperirea treptată a unui om care, oricât de mult ne-ar semăna, va avea întotdeauna ceva numai al lui.

Ne dorim ca blogul nostru să fie util, dar este important de reținut că articolele sunt doar puncte de plecare pentru discuții și conțin doar informații cu caracter general. Ele nu substituie recomandările specializate, și mereu încurajăm părinții să contacteze un specialist dacă sunt îngrijorați.

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!