publicat in: Noutati // publicat pe: 14.10.2022
Din păcate, plânsul le cauzează părinților disconfort și disperare, mai ales când nu înțeleg ce se întâmplă sau nu reușesc să îi calmeze. Iar astăzi vom descoperi de ce, uneori, este în regulă să îi lăsăm pe cei mici să se manifeste așa.
Eliminând cauzele fizice precum lovituri, traumatisme, răni sau dureri, rămânem cu motive mai greu de ghicit dar, pentru micuți, la fel de importante. Asta nu trebuie să ne sperie, deoarece putem naviga aceste situații într-un mod constructiv și putem să ajutăm la crearea unor mecanisme sănătoase de gestionare a situațiilor.
Uneori, trebuie să îi lăsăm pe copii să se descarce prin plâns! Astfel se eliberează oxitocină și endorfine, ceea ce îi ajută să se simtă mai bine emoțional și psihic.
Copiii nu trebuie ignorați atunci când plâng! Dar trebuie să li se creeze condiții să se liniștească și apoi trebuie lăsați să aleagă maniera în care abordează situația: fie să înceteze, fie să se elibereze de sentimentele negative pe care le trăiesc în momentul respectiv prin plâns.
De exemplu:
Atunci când plâng din cauză că sunt obosiți, răspunsul este evident: trebuie să le fie create condiții propice pentru a se odihni. Din păcate, nu mereu se liniștesc imediat ce sunt puși în pătuț sau landou, dar trebuie să avem răbdare și să fim fizic alături de ei! Vor continua să plângă din ce în ce mai slab și se vor liniști singuri. Dacă acceptă, îi vom mângâia blând și le vom vorbi șoptit, dar fără să îi forțăm să înceteze plânsul. Acest lucru îi ajută să înțeleagă că episoadele acestea sunt trecătoare, și că suntem alături de ei în procesul de descărcare.
Dacă plâng din cauza frustrării sau nervilor, primul pas este eliminarea sursei de disconfort emoțional. Cu atât mai mult în această situație este important să le vorbim frumos și cu răbdare. Dacă sunt suficient de mari trebuie să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat mai exact. Și... să recunoaștem că plânsul este o reacție mai bună decât violența fizică! Dacă episodul apare atunci când copilașul se joacă singur, putem să îi oferim ajutor și să îl sprijinim în depășirea momentului.
Cel mai adesea părinții simt sau știu din experiență când este cazul să intervină. Uneori micuții se calmează singuri la scurt timp, alteori au nevoie să știe că cineva este acolo, și alteori vor să fie luați în brațe. Acest lucru se învață în timp, dar strategiile pot fi încercate încă de la început pentru a observa reacțiile.
Oricum ar fi, nu trebuie să ne grăbim să oprim plânsul imediat. Cel mai bine ar fi să inițiem o conversație și să adaptăm strategia pentru fiecare caz în parte. Este important să le lăsăm celor mici opțiunea de a se descărca prin plâns și de a-și exersa auto-controlul.
Odată cu trecerea timpului, frecvența, tipul și durata plânsului se schimbă foarte mult. Când sunt bebeluși, aceasta este singura modalitatea de comunicare cu adulții, deci este firesc să se întâmple destul de des. Pe măsură ce adună experiență cu lumea înconjurătoare, învață și alte mecanisme de comunicare și gestionare a situațiilor, iar intervenția adulților în episoadele de plâns este din ce în ce mai rară.
Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!