Imaginea corporală a copiilor și stima de sine

Atunci când sunt foarte mici, copilașii sunt extrem de mulțumiți de propriul corp. Se joacă singuri cu burtica și piciorușele, se trag de degete și se bat pe piept cu mânuțele, etc. Se simt bine în propriul trup și le place să se miște!

Atunci când încep să crească, să cunoască alți copii și să înțeleagă mai multe lucruri, este posibil să înceapă să se compare cu cei din jur. Poate încep să își dorească să schimbe ceva la înfățișarea lor: să se tundă, să își prindă altfel părul, să aleaga altfel de haine, etc. În aceste momente este important ca părinții să înțeleagă importanța trăirilor și emoțiilor și să le asigure celor mici sprijinul de care au nevoie.

O imagine corporală bună este baza unei dezvoltări sănătoase, a încrederii în sine și a unui comportament echilibrat. Un copil cu o imagine de sine pozitivă își acceptă, apreciază și respectă propriul corp. Chiar dacă sunt anumite aspecte care îi displac, tot se va simți confortabil și fericit majoritatea timpului. Va avea o atitudine generală pozitivă, va fi mai înclinat către mișcare și nutriție sănătoasă, și se va simți mai împlinit.

Chiar dacă pubertatea este momentul la care imaginea corporală începe să devină o problemă acută, chiar și copiii de 3 sau 4 ani încep să realizeze că trupurile lor sunt diferite de ale altor oameni și că felul în care arată poate fi important și pentru alții.

Există numeroase lucruri care pot afecta imaginea: înălțimea, greutatea, culoarea pielii, pistruii sau alunițele, culoarea părului, etc. Toate acestea sunt pur și simplu atribute, nici una din variante nefiind  mai bună ca cealaltă.

Vestea bună este că la început imaginea corporală a copiilor este influențată puternic de părinți. Pentru o stimă de sine sporită, este important ca cei mici să înțeleagă că trupul este un instrument pe care îl folosim pentru a ne bucura de viață. Valoarea lui stă în cât de sănătoși suntem, cât de bine putem îndeplini sarcinile pe care le facem (joacă, alergare, etc) și cât de bine ne simțim.

Încurajându-i pe copii să facă mișcare, le arătăm că se pot bucura de corpul lor în fiecare zi, că au capacitatea să își îmbunătățească abilitățile, să obțină satisfacție din ceea ce pot realiza, să lase deoparte negativitatea concentrându-se pe lucrurile pozitive. În loc să spună că nu le place cum arată mâinile lor, de exemplu, pot să fie încântați de ceea ce au realizat cu ele: castele de nisip, cățărat în copaci, desenat și multe multe alte lucruri.

Atunci când vine vorba de greutate, prevenția este cea mai bună metodă! Prin implementarea obiceiurilor alimentare sănătoase și prin încurajarea mișcării (de la mers pe tricicletă la sporturi de echipă), cei mici învață că grija pentru propriul corp le poate aduce satisfacție și le îmbunătățește calitatea vieții. Felul în care arată devine mult mai puțin relevant comparativ cu felul în care se simt, se mișcă, se bucură de viața de zi cu zi. Greutatea este problematică atunci când afectează sănătatea, însă dacă cel mic este activ și normoponderal, forma pe care o are trupul său chiar nu contează.

Când îi lăudăm pe cei mici, ar trebui să o facem cu apreciere față de realizările lor: cât de repede au învățat să meargă, cât de bine se descurcă să mănânce singuri, cât de tare pot să sară, nu pentru cum arată. Astfel, vor înțelege că abilitățile lor sunt cele care le aduc fericire și împlinire, și nu aspectul fizic.

La final, important de reținut este că ceea ce ne face frumoși și speciali este un set unic de trăsături. Nu există un ideal, și cei mici ar trebui să fie ghidați către a se accepta așa cum sunt, cu apreciere față de ceea ce îi face să fie ei înșiși.

 Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!