E doar o fază?

Toți părinții aud, la un moment dat, replica „stai liniștit, e doar o fază”. Și de multe ori chiar așa este. Copiii trec prin etape – unele mai zgomotoase, altele mai timide, unele cu tantrumuri, altele cu tăceri. Dar ce faci când simți că nu mai e doar o fază? Când instinctul îți spune că poate ar fi bine să te uiți mai atent?

Vestea bună este că nu trebuie să te panichezi. Nici nu trebuie să stai cu îndoieli. Între cele două extreme, există o zonă de echilibru în care poți observa, înțelege și, dacă e cazul, acționa.

Fiecare copil e diferit, iar dezvoltarea lor nu urmează un șablon fix. Unii merg mai devreme, alții vorbesc mai târziu. Totuși, sunt anumite lucruri pe care le așteptăm, în linii mari, la anumite vârste. De exemplu:

• Până la 1 an: răspunde la nume, se uită în ochii tăi, scoate sunete, dă din mânuțe când e bucuros.
• Până la 18 luni: spune câteva cuvinte, arată cu degetul spre ce vrea, încearcă să repete gesturi sau sunete.
• Până la 2 ani: face propoziții scurte, răspunde la cerințe simple („adu mingea”), imită adulții în jocuri.

Dacă unele dintre aceste lucruri lipsesc complet, sau dacă ai impresia că micuțul tău „dă înapoi”, poate că e momentul să analizezi situația mai bine și apoi să discuți cu un specialist.

Iată o listă de semnale de alarmă care pot indica o nevoie de evaluare suplimentară.

1.      Limbaj și comunicare

·         Nu răspunde la nume după 12 luni

·         Nu rostește niciun cuvânt până la 16 luni

·         Nu formează propoziții simple până la 2 ani

·         Nu imită sunete sau gesturi ale celor din jur

·         Pare să nu înțeleagă instrucțiuni simple

2.      Comportament social și emoțional

·         Evită contactul vizual în mod constant

·         Nu zâmbește ca răspuns la socializare sau nu pare interesat(ă) de alte persoane

·         Nu manifestă gesturi de atașament față de persoane familiare (ex. nu se liniștește în brațele părintelui)

·         Nu arată sau nu împărtășește interesul pentru obiecte („uite!” + arătat cu degetul)

·         Se joacă într-un mod neobișnuit, repetitiv, fără imaginație sau implicare

3.      Motricitate și mișcare

·         Nu stă în fund fără sprijin până la 9 luni

·         Nu merge până la 18 luni

·         Merge pe vârfuri în mod constant

·         Mișcări repetitive, neobișnuite (fluturarea mâinilor, legănat, rotirea în cerc)

·         Probleme de coordonare sau echilibru

4.      Senzații și reacții

·         Reacționează excesiv sau deloc la stimuli obișnuiți (zgomote, lumină, atingeri)

·         Nu răspunde la durere sau pare deranjat(ă) de senzații minore (ex. textura hainelor)

·         Este foarte selectiv(ă) cu alimentele, evitând categorii întregi de gusturi sau texturi

5.      Alte semnale utile de urmărit

·         Regres: pierderea unor abilități deja dobândite (ex. nu mai spune cuvinte pe care le folosea)

·         Lipsa jocului simbolic (de ex. „face că hrănește o păpușă”)

·         Crize frecvente și intense, greu de calmat

·         Tulburări frecvente ale somnului, necorelate cu vârsta

·         Lipsa reacției la sunete sau voci familiare (se recomandă și testarea auzului)

Când apar întrebări legate de dezvoltare, mulți părinți se tem imediat de un diagnostic grav, dar e bine de știut că semnalele de alarmă pot avea și alte cauze. De exemplu:

• Unele întârzieri pot fi legate de probleme de auz sau văz.
• Uneori e vorba de o întârziere simplă de vorbire, care se poate regla în timp cu puțin ajutor.
• Alteori, poate fi vorba de o sensibilitate crescută la stimuli sau de o întârziere motrică.

Cu alte cuvinte, nu toate dificultățile țin de o tulburare serioasă. Unele au nevoie doar de sprijin suplimentar, iar cu cât intervin mai repede părinții, cu atât copilul are șanse mai mari să recupereze.

Când să mergi la un specialist?

Dacă ai dubii și ceva te frământă constant, e bine să vorbești cu pediatrul sau cu un specialist în dezvoltare. Nu înseamnă că primești imediat un diagnostic — înseamnă că îți iei o grijă de pe suflet și afli dacă e nevoie de sprijin.

Uneori, „e doar o fază”. Alteori, e începutul unui drum care are nevoie de puțin ghidaj. Dar în ambele cazuri, reacția ta de părinte contează enorm.

Poate cel mai important lucru de reținut e că tu îți cunoști copilul cel mai bine. Dacă simți că e ceva ce merită urmărit mai atent, ai toată încrederea să întrebi, să te informezi, să ceri o părere. Iar dacă „doar o fază” se dovedește a fi ceva mai mult, vei fi acolo, pregătit(ă), cu blândețe și curaj, exact cum are nevoie copilul tău.

Ne dorim ca blogul nostru să fie util, dar este important de reținut că articolele sunt doar puncte de plecare pentru discuții și conțin doar informații cu caracter general. Ele nu substituie recomandările specializate, și mereu încurajăm părinții să contacteze un specialist dacă sunt îngrijorați.

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!