De ce spun copiii atât de des ”Nu”?

Este important de înțeles că refuzurile pot fi oferite atât pe bună dreptate, cât și instinctiv, fără un motiv anume. Sunt situații când nici copiii nu știu de unde vine acel „nu”, ceea ce poate fi un pic frustrant pentru adulți, care nu știu cum să gestioneze situația, neavând nici un reper.

Totuși, de ce spun copiii atât de des ”nu”?

-          Testează limitele părinților. De multe ori acest lucru se întâmplă pentru că adulții nu par foarte fermi în decizia lor, iar cei mici speculează imediat oportunitatea unei mici lupte de putere, din care ar putea avea de câștigat. Desigur că fac acest lucru inconștient, nu din răutate. Adesea, în situații de acest gen, ”nu” este spus în mod repetat până când cineva cedează.

-          Simt nevoia de a deține controlul. Atunci când dețin controlul, oamenii se simt mai în siguranță. Acest lucru e valabil chiar și pentru cei mai mici dintre noi! Dacă nu au de ales, este posibil să aibă senzația că sunt încolțiți și reacția firească este să refuze orice. Abordarea potrivită în situații de acest gen este oferirea de variante (chiar dacă sunt similare sau, practic, același lucru în altă lumină). Atunci când alege singur, copilul simte că deține controlul și nu mai este atât de vehement în a spune ”nu”.

-          Au observat des acest lucru. După cum spuneam, cuvintele ”da” și ”nu” sunt utilizate extrem de frecvent, și dacă le aude des, le va și folosi. Astfel, în conversațiile de zi cu zi, este important ca adulții să conștientizeze ceea ce spun. În loc de ”nu e voie pe canapea” pot fi mai preciși: ”dă-te jos de pe canapea”, iar uneori ”nu” poate fi înlocuit cu ”stop” sau ”oprește-te”.

-          Au învățat că dă rezultate. Pentru a-i îndupleca pe copii, adulții se folosesc adesea de tactici care implică recompense. Atunci când cei mici spun ”nu”, părinții spun ”dacă mergem la dentist, îți iau înghețată” (de exemplu). În mod deloc surprinzător, copiii încep să asocieze refuzul cu obținerea de lucruri speciale la care nu au acces în mod obișnuit, așa că apelează la această tactică din ce în ce mai des.

-          Simt nevoia de atenție. În vâltoarea tuturor activităților zilnice, multe conversații se poartă automat chiar și cu cei mici. Pentru a obține atenția după care tânjesc, copiii se opun părinților, uneori insistent, astfel încât să prelungească această comunicare verbală, chiar dacă nu este profundă sau relevantă.

-          Le este teamă. Uneori, refuzul unei activități are ca principală cauza frica. Acestea sunt momentele în care cei mici au nevoie de încurajare și impulsuri blânde, care să le întărească încrederea în forțele proprii. Avem chiar și un articol pe această temă.

În concluzie, la fel ca multe alte mici ”probleme” pe care le fac copiii, și aceasta este una temporară. Pe măsură ce cresc și se dezvoltă, învață să se exprime mai bine și relaționează mai deschis și profund cu adulții, comunicarea devine mai ușoară iar vocabularul se extinde dincolo de un ”nu” insistent.

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!