Cum gestionăm agresivitatea copiilor?

Cu toate acestea, există copii care nu reușesc să își dezvolte abilitățile de comunicare verbal și emoțională suficient. Din acest motiv, emoțiile și frustrările pe care le resimt pot erupe într-o manieră agresivă. Mai mult, prin expunere la violență, fie în cercul de prieteni sau la grădiniță ori chiar acasă, copilașii pot fi influențați în mod negativ și pot perpetua acest comportament.

Dar acesta e doar un mod simplist de a privi problema, agresivitatea poate avea la bază o paletă foarte largă de motive, de la nevoia de a deține controlul la suprastimulare, răspuns la teamă sau frica de a fi ”invizibil”. Părinții pot încerca să corecteze acest comportament, însă dacă persistă în ciuda eforturilor depuse, este necesară consultarea unui medic sau a unui specialist în psihologie.

Așadar, ce facem atunci când cei mici sunt agresivi?

·         În primul rând, vom încerca să oprim comportamentul. Îl tragem deoparte pe micuțul care este violent, îndepărtându-l de alte persoane/obiecte, de preferat într-un loc în care se poate liniști. În acest timp suntem calmi și echilibrați, încercând să oferim o senzație de liniște și mediu sigur în care pot să se tempereze.

·         După ce s-a calmat, putem purta o discuție sumară în care să explicăm, în termeni pe care îi înțelege, că ceea ce a făcut nu este în regulă. Esențial este ca micuțul să se fi liniștit, astfel încât să fie receptiv la mesaj.

·         Punem întrebări referitoare la cauze. Desigur că violența nu este niciodată o soluție, însă trebuie să aflăm care sunt lucrurile care au cauzat episodul și care îi stimulează frustrarea, ce l-a determinat să se comporte așa, pentru a le putea gestiona pe viitor sau pentru a le evita cu totul.

·         Disciplina este esențială! Fiecare răspuns la fiecare episod de agresivitate trebuie să fie la fel. Astfel, în timp, copilașul înțelege că mereu va obține aceeași reacție: time-out, părăsirea locului în care a avut loc incidental, mici pedepse (precum pauza de la jucăria preferată).

·         Promovarea auto-controlului este una din cele mai eficiente strategii. Atunci când este violent, aplicăm aceleași ”pedepse”, după cum am zis. Însă atunci când copilașul oferă un comportament adecvat, acesta trebuie răsplătit într-un mod pozitiv dar relaxat: fie verbal, fie cu o îmbrățișare sau un gest drăgăstos. Dacă alege să își exprime furia sau frustrarea prin cuvinte, înseamnă că a înțeles că gesturile violente nu sunt acceptate și deja face progrese! Iar acest lucru merită recompensă.

·         Începem să îi învățăm diferența dintre bine și rău. Sigur că cei mici nu disting atât de bine conceptele morale, însă apelând la empatia firească a celor mici putem să le dăm de înțeles că nimănui nu îi place să fie lovit sau bruscat, așa că nu este în regulă să îi supunem pe cei din jur la așa ceva.

Copiii care au probleme majore cu agresivitatea o manifestă atât acasă, cât și la grădiniță/școală sau la locul de joacă. Dacă incidentele sunt rare, înseamnă că este doar o etapă în dezvoltarea celor mici și că prin corectarea cu blândețe și răbdare situația se va îmbunătăți. Dacă incidentele au loc des și în toate mediile, merită investigație mai amănunțită.