Cum calmăm un copilaș?

Care sunt cele mai eficiente metode de calmare?

Du-te cât mai aproape de copilaș. Lasă-te jos la înălțimea lui, sau apleacă-te și atinge-l ușor cu mâna pe umăr. Ideea este să îți faci simțită prezența, dar fără să îl copleșești. Trebuie să știe că ești alături de el dar poate alege dacă se descurcă singur sau nu.

Retrage-te cu cel mic într-un loc liniștit. Dacă ești acasă, poți merge în altă cameră, iar dacă ești în parc te poți îndepărta de locul de joacă, de exemplu. Ideea este să pui distanță între situația sau persoana care îi cauzează emoțiile negative, astfel încât să fie într-un cadru în care să se poată regăsi fără să aibă stimulul negativ care l-a deranjat. Dacă nu vrea să vină de bunăvoie, o mică distragere a atenției funcționează de fiecare dată: îi poți arăta o plantă, un corp de mobilier de mai departe, alte obiecte din casă sau alte lucruri (în parc sau pe stradă) care să îl scoată din locul în care este.

Pornește o conversație. Îi poți spune copilașului că îl înțelegi, utilizând cuvinte specifice pe care le cunoaște. De exemplu: ”știu că vrei să mănânci o prăjitură și că te-ai supărat pentru că nu sunt de acord înainte de masă/astăzi” sau ”înțeleg că te-a enervat colegul de joacă, tuturor ni se întâmplă, dar trebuie să învățăm cum să reacționăm corect”. Păstrează-ți calmul pe măsură ce conversația avansează, trebuie să oferi un exemplu personal cu atât mai mult în aceste momente.

Oferă afecțiune. Dacă cel mic este deschis către o îmbrățișare, acesta este un moment bun să i-o oferi! Nu îl forța dacă nu vrea, acest lucru nu va face decât să agraveze situația. Poți fi alături de el și fără să îl ții în brațe, va aprecia faptul că îi respecți sentimentele, mai ales în circumstanțele acestea.

Acționează cu fermitate dacă este nevoie! Uneori, într-un tumult de emoții, copilașii pot deveni agresivi fizic, aruncând diverse obiecte sau chiar rănind alte persoane. Acesta este momentul în care trebuie să-l oprești pe cel mic într-un mod ferm, dar blând, astfel încât să atenuezi conflictul. Îl poți lua de mânuță sau în brațe, poți folosi un ton mai rigid, sau poți alege alte metode care îl scot din starea în care se regăsește și care îl îndepărtează fizic de situație.

Atunci când emoțiile negative sunt intense, celor mici le este greu să comunice sau să asculte, să se controleze ori să gestioneze situația. Este rolul părinților să le ofere un mediu sigur în care să se poată calma, să înțeleagă ce s-a întâmplat și să învețe cum să reacționeze pe viitor. Aceasta nu trebuie privită ca o ocazie de a certa copilul și a-l face să se simtă rușinat: chiar dacă nu ești de acord cu acțiunile sale, trebuie să înțelegi că nu are control deplin asupra felului în care se comportă și că are nevoie să îl ghidezi. Experiența negativă de a se pierde din cauza emoțiilor nu trebuie să fie completată de mustrătile de conștiință sau jena pe care o simte în fața părinților.

La finalul zilei, aceste mici furtuni emoționale sunt trecătoare, iar în urma lor trebuie să rămână lecții importante de viață, nu resentimente sau alte frustrări. Blândețea și răbdarea sunt esențiale în toate aspectele educării copilașilor!

Dacă îți plac sau îți sunt de folos articolele noastre, le poți aprecia cu un share! Informațiile ar putea fi utile altor mămici sau tătici. Îți mulțumim!